fostasingle

barbatii “mamosi”

11 Mar 2011 2 Comments

by fostasingle in barbati

Daaa, ca exista si din astia. Chiar si peste 40. Bineinteles fiecare e mamos, ca doar fiecare e nascut de o mama, oh, draga de ea…

Barbatul mamos e perfect. La prima vedere sau in primele mailuri, bineinteles. Intelegator, amabil, dragut, atent, manierat, e perfectiunea perfectiunilor. Are doar o singura buba: sta cu ma-sa. Femeia, care isi considera pruncul de 40 de anisori un copil de care trebuie avut grija, care este scopul vietii sale.

Cu barbatul mamos poti avea o relatie de prietenie platonica multa vreme- saptamani sau chiar luni intregi, cu iesiri, plimbari, discutii, etc. Bineinteles daca are timp liber. Se intampla destul de des sa nu fie disponibil pt intalnire, fiindca mama pune de-o zacusca, sau ii vin prietenele in vizita, si atunci tu trebuie sa te supui ideii, ca programul de dupa masa s-a dus. Pai cum s-o lase singura pe mama cu musafirii sau cu tocatul legumelor? De fapt intre barbatul mamos si cel afacerist nu e prea mare diferenta, doar una: afacerea lui e ma-sa.

Ovi era un tip foarte atragator. Statea cu ma-sa si cu bunica. Era divortat, exa lui l-a parasit pentru un tip stabilit in State, si a plecat cu copil cu tot. Relatia a pornit destul de greu, el lucra in 3 schimburi, seara cand avea un pic de timp liber, statea pe skype cu copilul, iar in restul zilei ori lucra, ori dormea, ori facea piata cu batranele. De obicei ne dadeam intalniri la sfarsit de saptamana, asta daca nene Gigi sau tanti Maria nu veneau in vizita la ei. Dupa cateva iesiri inocente m-a invitat la ei acasa. Proasta de mine, initial a crezut ca vrea sa ma prezinte babelor, insa cand l-am intrebat dca sa le duc flori sau bomboane, sa nu ma fac de rusine, m-a luminat omul  ca babele vor sta in cealalta camera, se uita la telenovele, sufera de hipoacuzie si oricum nu ies din camera cand el are “musafir” Si atunci mi-a aparut o imagine in minte, noi tavalindu-ne printre asternuturi apretate, si babutele discrete dincolo de usa trag cu ochiul si cu urechea… si am zis un NU maaare de tot.

Misu cu cei 34 de ani a trecut de categoria XX, cel putin asa speram eu. Baiatul mamei si tatalui, avea de toate acasa, si parea ca nici nu vrea sa plece de acolo. La inceput relatia s-a rezumat la mess si plimbari de seara. Aveam multe de povestit, multe puncte comune in viata. La prima intalnire purta o pereche de pantaloni portocalii de catifea raiata calcata la dunga… wow, am zis ca asta o fi sigur puiul mamii… asa a si fost:) Plimbarile noastre se terminau la 10 seara, ora la care trebuia sa fie acasa. Mama lui isi facea probleme pentru el, fiindca el avea autobus la 6,30 dimineata, si daca nu dormea destul, era obosit bietul copilas a doua zi la lucru. Relatia noastra de o saptamana s-a terminat cam ciudat. Mi-a povestit seara pe mess ca a fost la bazin, si dupa balaceala dusul fierbinte i-a picat atat de bine ca “a terminat sub dus”. Am crezut ca nu am inteles eu bine… dar mi-a explicat clar, cu detalii, ce si cum, pana am zis stop si la revedere.

Am o vecina de vreo 70 si ceva de ani. Sta impreuna cu fiul ei. “Baiatul” e mai mare ca mine cu vreo 4 ani. Nu a fost insurat niciodata, nici prietena serioasa n-a avut… Pe el il vad pe strada doar impreuna cu vecina, in drum spre sau de la piata. Cand ma intalnesc cu vecina si ne apucam de povestit, suntem ca doua mamici… fiul meu asa, fiica mea asa…   exact ca doua mamici in parc.

Cu 3 ani in urma am inceput sa povestesc cu cineva pe site, si peste cateva minute mi-am dat seama ca numai fiul lui tanti poate fi (din ce a povestit- ce si unde lucreaza, unde sta, etc). Dupa cum vorbea, probabil nu era de multa vreme pe site, parea ceva nou pentru el. Cand l-am intrebat daca vrea sa ne intalnim, a zis “vom vedea” si a iesit. Nu l-am mai vazut pe site, nici pe mess. Cu vecina m-am mai intalnit de cateva ori, e foarte mandra de copilas, ca s-a inscris la facultate. Inca nu se gandeste la insuratoare, nu are nici prietena, si oricum, serviciul si facultatea il tine ocupat.

barbatul “esec total”

11 Mar 2011 Leave a Comment

by fostasingle in barbati

Eram in decembrie 2007. Tocmai cand nu puteam inca sa-mi revin dupa Barbatul “Aproape”. El deja era cuplat cu mureseanca, iar pe mine m-a apucat frica de cum va fi sa fiu singura de revelion.

Am inceput deci sa caut pe site-uri in disperare, si am gasit ceva interesant. Parea sa fie ok din toate punctele de vedere. I-am si scris un mail, mi-a raspuns. Singura problema era ca statea la vremea aia in Slovacia, lucra acolo, si nu avea cum sa vina acasa de revelion.

Povesteam mult si bine cu el, dar numai pe gtalk. Cica pe mess nu intra, ca nu-i place. Mobil nu are, nu vrea sa fie gasit.

A trecut Craciunul, speram ca macar sa fim impreuna pe mess de anul nou, insa calculatorul i s-a stricat. N-a reusit sa intre decat vreo 10 minute toata noaptea. Oricum, a fost cel mai ciudat revelion din viata mea. Il asteptam pe el pe gtalk, vorbeam pe mess cu un prieten, mare vanator si el in perioada aceea, era de serviciu in noaptea de rev.  si prietena lui era la chef la 400 km distanta de el. El frustrat de neincredere si gelozie, eu idem, ne-am tinut de urat toata noaptea. Pe skype povesteam cu matusa mea, fiind si ea singura acasa. La un moment dat a intrat si Mr.Aproape si am inceput sa mai vorbim una-alta pana cand mi-a zis ca mureseanca e langa el si vede tot. Atunci l-am trantit in ignore list si l-am scos din circuit. Am ramas cu matusa, cu disperatul si cu speranta.

2 zile n-am avut nici un semn de viata de la el. Am zis gata, poate atat a fost… si atunci in 2 ian. a sunat seara pe la 10. A doua zi avea deja calculatorul reparat si am reluat convorbirile noastre. Nu l-am intrebat niciodata unde a disparut, in fond nu avea nici o obligatie (inca) fata de mine. Peste cateva zile a anuntat ca vrea sa vina acasa sa ne cunoastem. Am crezut ca am ajuns in Rai de fericire:) A si venit, si am petrecut impreuna 4 zile nemaipomenit de frumoase. Era foarte ok ca si om, amabil, atent, finut, cult. Am zis gata, mi-am gasit omul, merita sa-l astept.

Peste o luna a venit din nou acasa in vizita. Povestea s-a repetat din nou, a fost foarte frumos. Discutam multe chestii, are o fetita, cu mama fetei nu s-a insurat, au avut o viata buna impreuna dar ea si-a gasit pe altcineva. (bineinteles totdeauna “ea” e de vina… ) Tatal lui statea si el in Oradea. Mie mi s-a parut cam ciudat ca nu si-a cautat nici fata, nici tatal cand venea acasa, dar  a zis ca vine pt. MINE, nu pentru ei. Daaa, alti fluturi roz, si din cauza asta:)

Cand s-a intors in Slovacia, a inceput sa se intereseze si sa caute de lucru. Si-a gasit ceva si in cateva zile a revenit in tara. Asa am hotarat sa se mute deocamdata la tatal lui pana cand se pune si el pe picioare. A mers la interviu, a fost angajat pe perioada de proba. Ziua eram la lucru, seara ieseam impreuna. Totul era frumos. Copiii l-au cunoscut, ne faceam programe.

Un singur lucru mi-a tulburat starea de zen. Cand a venit acasa, a aflat ca exa a plecat in Germania sa-si caute de lucru, si fetita lui se afla la tatal lui. Problema a inceput in momentul in care exa  a revenit in tara sa-si ia copilul de la bunic si s-o duca la o prietena. Si pe acest motiv a stat cateva zile acolo. Ea a aparut intr-o seara tarziu, el pe motiv de discutii cu ea, si-a inchis mobilul. Eu disperata, nu-l puteam suna a doua zi, nervi, etc. A venit la mine ca un catel vinovat si a recunoscut ca exa sta la ei in casa, si cum s-o dea afara, din moment ce nu e casa lui si a lui taicsu. Asta nu-ntelegeam nici eu, ca mama mea n-ar fi lasat pe exu sa intre sub nici un pretext… In acel moment s-a rupt ceva, ireparabil. Au trecut cateva zile de cosmar pana cand exa lui a plecat. Am crezut ca dupa asta totul va intra in normalitate, dar n-a fost sa fie. In fiecare moment petrecut impreuna il vedeam un om slab, bleg, fraier. Pur si simplu parca era un OZN, picat de pe alta planeta, care habar n-are cum e sa traiesti pe Terra. O singura data am dormit la el. Eram la un chef organizat de firma lui, si la 3 noaptea nu am mai mers acasa sa-mi trezesc gasca. In camera lui erau 2 paturi. Unul era de dormit, celalalt pe post de dulap, hainele lui erau lejer aruncate pe pat. In toata casa era o mizerie respingatoare, un jeg penal, si peste tot era par de caine, in strat gros. Mi s-a facut rau de tot ce am vazut acolo, am batut un apropo nu foarte diplomatic: “voi cum dreaq puteti trai asa?” la care el mi-a raspuns zambind: “pai asa e cand stau numai barbati in casa”. Dupa noaptea aceea n-am mai fost in stare sa merg acolo.

Au trecut asa 3 luni. Ne-am tot distantat, ba mai mult, am facut obsesie sa-l urmaresc sa vad daca mai intra pe site. Si il vedeam la fiecare 1-2 zile ca intra… m-am enervat rau de tot, mi-am facut un cont nou si i-am scris. Mi-a raspuns aproape instant. I-am dat o adresa de mess, i-am trimis si poza- am luat de pe net poza unei femei nici prea, nici foarte-foarte… i-a placut imediat de “cealalta” femeie. Si cand “cealalta” l-a rugat sa fie pe mess la ora cutare, el gasea niste scuze idioate. La inceputul lunii mai n-a mai rezistat racelii mele , si a rupt-o cu mine. N-am zis nu, dimpotriva.

Si asa am scapat de un om, care a fost perfect in pat… insa in viata te mai si dai jos din pat, si de aici au pornit toate problemele…

barbatul “aproape”

06 Mar 2011 1 Comment

by fostasingle in barbati

Nu e o specie, e doar un singur barbat. Primul om serios, cu care simteam ca pot sa-mi reincep viata dupa divort.

Am inceput sa vorbim chiar din primele saptamani de cand ma aflam in “vitrina” site-urilor. Ne-am cunoscut in 2006 prin aprilie parca. In acel moment eram deja cu decizia de divort aproape coapta, dar inca asteptam. (nu stiu ce, dar mai speram…)  El lucra in trei schimburi, deci la inceput ne intersectam destul de rar pe messenger. Povesteam doar banalitati, despre noi, despre familiile noastre. El era dintr-un oras mai micut din Covasna.  Asa au trecut vreo 3 luni, schimband doar cateva poze. Mi-a povestit ca a divortat, sotia lui a luat niste credite si imprumuturi, si-a bagat mana in banii de la servici, a ajuns pe mana politiei, a povestit chestii cam urate despre ea. In final au divortat, el a ramas cu fetita in varsta de 14 ani.

Prin iunie, cam in perioada cand divortul era deja pe rol, am avut un weekend mai lung, si l-am sunat sa-l intreb daca ne-am putea intalni. Moamaaaa ce curaj aveam, atunci am vorbit prima data la telefon, si deja l-am chemat la intanire… el a ramas shocat, dar a zis DA. Intalnirea noastra a avut loc la Cluj. Trenul meu a a juns mai repede. Stateam in gara si l-am asteptat, si-mi spuneam ca nu-s normala. Poate e un ucigas… poate nici nu vine… si a venit si s-a dovedit a fi un barbat dragut. Peste 3 zile am plans ca un copil cand trebuia sa ma intorc acasa. Nici nu am simtit sensul cuvantului cand am coborat din tren si m-am simtit ca o straina.

Peste o luna am mers eu la el. Era momentul sa-i fac o vizita acasa, sa-i cunosc fetita. Din nou a fost totul perfect. Ne-am petrecut vacanta de vara impreuna, iar cand am fost la el in vacanta de craciun, eram deja femeie divortata. Mai venea si el la mine in vizita, mai mergeam si eu. Totul era frumos, am demonstrat lumii, ca si o relatie la distanta poate functiona. Datorita fluturilor roz nu am observat semnele declinului. Nu i-am vazut partea de barbat incuiat, cu idei fixe (datoria femeii e sa faca asa si asa…., copilul trebuie sa faca cum spui tu, nu copilul iti face tie program, etc). Ceea ce a fost cel mai grav, nune vedea altfel pe viitor, decat daca ma mutam la el. Eram ingrozita de idee, copiii se intrebau si ei, de ce nu vin ei la noi. El acolo avea un loc de munca pe bani de nimic, aici la mine sansele erau mult mai mari. In plus, eu acolo nu puteam oferi aceeasi nivel de trai copiilor.

Cand divortul meu s-a terminat, a venit el in Oradea. Si de data asta totul era frumos. Ne-am plimbat in mall, ne-am oprit la o bijuterie, si ne-am ales (asa mai in joaca) o pereche de verighete mai frumoase, mai speciale. Si atunci mi-a cerut mana, a spus ca vrea sa cumpere perechea de verighete. M-am speriat. Simteam ca nu vreau asta. Nu inca.

Vacanta de primavara si de vara ne-am petrecut-o impreuna. La sfarsitul verii au fost la noi, el cu fetita. Si cand s-a intrs acasa, de atunci a inceput nebunia. Am simtit ca vrea sa ma domine. Facea scandal daca ieseam dupa paine. Innebunea daca mergeam cu copiii la film. Era in stare sa ma sune cand eram la spectacol. Si cand a auzit ca e liniste, si nu se auzea muzica, m-a acuzat ca-l mint. Tipul era din ce in ce mai nebun.

In toamna aia intr-o sambata am iesit la mall cu copiii la o pizza. El m-a sunat si mi-a facut morala ce fel de femeie sunt, de ce nu stau acasa si gatesc ca femeile de treaba, ci in loc de asta, ma plimb cu copiii. Ne-am certat urat si la un moment dar mi-a zis: “du-te dracului!” Ce ai zis? Mi-a repetat inca odata. Si atat a fost pentru moment. Gata, s-a rupt. Nu l-am putut accepta asa, sa ma faca sclava.

Au urmat convorbiri lungi, rugaminte, lacrimi, promisiuni. Eu tot nu m-am lasat convinsa. M-a cautat inca o vreme, apoi s-a parut ca a renuntat. S-a inscris din nou pe matrimoniale. Pe un site unde eram si eu, mi-a si scris. Nu stia ca eu sunt:)  Abia la 2 luni dupa ce am rupt-o cu el, si-a gasit o femeie mureseanca. Era fix opusul meu. Grasa, mereu fardata  (adica zugravita, la tonele de rimel, ruj, si tot tacamul), foarte casnica. Mi-a povestit chiar el. Era bine cu mine, dar asta e perfecta. Nu are morcovi in fund sa tot umble prin oras, sta frumos in bucatarie si isi vede de oalele si borcanele ei. Ciudat insa, tot cu mine vorbea la telefon… intre timp m-am mai uitat si eu in stanga si in dreapta… el si-a petrecut revelionul cu ea, m-a sunat dupa revelion, cand eram impreuna cu altul. S-a suparat rau pe mine, cum am tupeu sa am pe cineva. Iar i-am dat ignore, dar iar s-a strecurat cu telefoane in jurul meu. Intre timp a aflat si aia ca noi vorbim, am avut scandal cu ea. Eu tot am incercat sa-i explic ca n-am nimic de impartit cu el, el era tare suparata. Atunci deja statea la el, el lucra in Bucuresti, si ea avea grija de casa si de fata lui. Culmea, inainte sa se mute ea, m-a intrebat pe mine daca nu vreau sa ma mut eu totusi, ca m-ar prefera pe mine. Am crezut ca mor de ras: adica eu sa-ti fiu babysitter, menajera si tot tacamul, pana cand tu stai calm in capitala? L-am refuzat.

In primavara 2008 el s-a intors din capitala, dar nu au rezistat prea mult impreuna. Ea s-a mutat inapoi in Mures, iar el a inceput sa-mi dea din nou tarcoale. Am rezistat pana-n iunie, dar eram atunci foarte vulnerabila dupa un episod de spital destul de urat. Am cedat, si i-am facut o vizita. A fost bine din nou, el s-a bucurat tare mult ca ma are din nou alaturi. Planuiam sa stau o saptamana la el, insa vraja s-a rupt in a 5-a zi cand l-am prins pe mess cu una cu care a avut o relatie pasagera. Aia tocmai isi descarca sufletul, cu toate detaliile din viata lor intima care a durat vreo 3-4 zile. Am facut un circ imens, ma simteam pacalita din nou. A reusit sa ma impace, dar dupa ce am ajuns acasa, a cerut timp de gandire. In aceea perioada urma sa fie ziua lui fii-sa. Si cand ii scriu fetei pe mess s-o felicit, ea imi povesteste ca a aparut mureseanca si sta la ei, cica s-au impacat cei doi. L-am sunat, el a negat impacarea, cica a venit doar de ziua fetei, dar am zis sa nu ma mai caute in veci. L-am suparat rau de tot. A reusit sa-mi stearga o gramada de poze de pe dropshots, asta din prima lui furie.

De atunci a mai avut cateva tentative sa se apropie de mine. Pe facebook, pe hi5, peste tot. A pus-o si pe fiica lui sa se apropie de mine prin copiii mei, dar le-am dat ignore.

barbatii afaceristi

19 Feb 2011 Leave a Comment

by fostasingle in barbati

Adica cei care sunt administratorii propriei lor afaceri. E specia cea mai importanta (asa crede el), care are mereu ceva discutii cu oameni la fel de importanti ca el, si din acele discutii fac bani. Acesti barbati s-au inscris pe site fiindca sunt mereu in criza de timp, si bineinteles n-au timp nici sa-si caute partener de viata. La inceput are timp de tine. Nu mult, fiindca peste cateva minute intra la o sedinta extrem de importanta. Din prima convorbire pe mess iti cere numarul de telefon. Pe al lui nu vei afla niciodata, dar daca totusi vrea sa-ti comunice, in general are un telefon pe care il porneste doar cand are chef de vorba cu tine, in rest il tine inchis. In rest, te suna de pe un numar secret.

De obicei te suna la ore neasteptate. Primele convorbiri sunt foarte scurte, de ordinul secundelor (te sun numai pe fuga, dar ma grabesc, bla bla bla) dar peste cateva zile vrea sa va intalniti. Numai vrea, ca n-are timp. Si daca totusi are timp, cu 3 minute inainte de intalnire te suna si se scuza ca tocmai a intervenit ceva urgent si important cu partenerul de afaceri din Tufiseni sau Baltateni…

Afaceristul-minune dispare pentru zile sau saptamani, bineinteles pe motive de afaceri. In aceea perioada nici nu suna, mobilul lui e inchis. Iar cand te vindeci si vrei sa mergi mai departe, brusc, din senin apare din nou.

In general am reusit sa evit specia de afaceristi, dar vreo 2 au ramas mai mult decat trebuia in viata mea.

Alex era un barbat tare dragut. Divortat, cu o fetita, medic, care s-a lasat de medicina si avea firma lui proprie. Nu stiam niciodata cu ce se ocupa, dar asa cum arata omul, firma nu mergea nici bine, nici rau. Era exact genul de barbat pe care mi l-am dorit, ca si exterior, ca si om, cu simtul umorului, finut, destept. Prima intalnire a fost ok, a doua mai putin- la mijlocul intalnirii i-a sunat telefonul si avea ceva urgent, dar s-a intors in vreo jumatate de ora, dar si a doua a fost ok. Comportament impecabil, vizibil s-a simtit si el bine. Si pauza, a disparut. Peste vreo 2-3 saptamani suna la telefon (bleah, fix in cand avea fata serbare la gradinita), cica avea un drum pana-n Bucuresti cu afaceri, si in drum spre casa s-a oprit si la ma-sa in jud.Alba, a stat si acolo vreo 10 zile. Iar ne intalnim, iar vorbim de vreo 2 ori la telefon, iar dispare. Peste o luna suna- a fost in Austria, si a avut accident de masina, el si-a rupt niste coaste, etc. Iar intalneala, iar dispare. A treia oara a fost de vreo 2 luni lipsa lui. Cand m-a sunat din nou, cica statea la spital cu infarct. Toate credibile, dar nu avea explicatie, de ce nu a sunat in perioadele lui lipsa. Dupa acel episod cu inima, m-a mai sunat odata, doar sa schimbam si noi vreo 2 vorbe. De atunci nu a mai sunat, oricum, si nr. acela mi l-am schimbat.

Victor avea o mica afacere in lumea modei. Prima oara cand vorbeam, tocmai terminase ceva proiect cu succes, si pornea spre Viena sa-si cumpere un costum nou, ca in Oradea nu gasesti mai nimic ca lumea. Si sincer, i-a parut rau ca de data asta nu ma putea lua si pe mine, dar poate data viitoare… (n-am vrut sa-l dezamagesc, ca si daca ma chema si eram libera, tot nu mergeam cu el). Din Viena mi-a scris un mail de 2 randuri, ca ajunge in curand acasa si vrea sa ne intalnim. Peste o saptamana m-a sunat scuzandu-se ca abia atunci a gasit o mica pauza sa ma sune… povestea despre noul costum Armani, ce bine ii vine, (si-a gasit omul, in capul meu hainele sunt facute sa fie purtate, nu sa le dam nume). M-a mai sunat de cateva ori (prea des fata de statisticile mele facute despre afaceristi), si povesteam multe cu el. Dar intalnirea noastra tot nu a avut loc… ori ca e pe drum, ori ca are imediat sedinta… printre altele mi-a povestit ca are un baietel. Despre exa nu prea spunea multe… Intr-o zi ma suna la servici, sa ne vedem cand ies. Asta era cam la o luna de povesti intense prin telefon. Ok, zic, hai dupa mine, ca-s tare curioasa, nici poza n-a trimis, nici idee n-am avut cum arata botezatu’ de Oradea. Ajung si eu la locul intalnirii, peste cateva secunde se opreste langa mine o masina. Tipul deschide portiera dinauntru (bila neagra!!!) si ma invita sa ma asez langa el. Ma uit mai atent la el, era sa lesin pe loc. Un barbat mic si slab, urat de crapa pietrele daca se uita la ele, scarbos, cu un costum crem, o camasa hawaii dominant rosie, si o cravata mov, dar tot colorata- dadea impresia unui papagal. Simteam ca tot continutul stomacal imi vine-n gat. Repede am inventat ceva minciuna despre nush ce urgente de familie, si am facut stanga-mprejur, si am plecat. Mi-a si fost rusine pt felul in care m-am comportat, mai ales ca m-a sunat peste vreo jumatate de ora si m-a intrebat daca mi-am rezolvat problemele. Am zis da, am mai povestit, si la un moment dat a pomenit de nevasta. Eeeee, deci esti insurat? Pai, zicea, numai in acte, dar nu mai are nimic comun cu nevasta-sa, doar firma, si din cauza asta nu vrea sa divorteze, pentru ca ar trebui sa imparta totul cu ea… Atunci mi-a cazut o piatra de pe inima, si l-am rugat sa nu ma mai sune, ca nu ma intereseaza barbatii care sunt casatoriti. Si asa am scapat de el, fara sa-l jignesc prea tare.

barbatii XX

18 Feb 2011 Leave a Comment

by fostasingle in barbati

adica cei care au douazecisiceva de ani. E una din categoriile pe care le-am exclus din start cand eram in cautari. La rubrica “cum sa fie partenerul” m-am exprimat destul de clar: de varsta potrivita varstei mele.

Barbatii XX sunt adevarati vanatori de trofee. Majoritatea sunt inca studenti sau proaspeti absolventi care au o viata sociala foarte activa, tin legatura cu prietenii, colegii de facultate, sunt pusi mereu pe distractii, chefuri, cluburi, deci comparativ cu categoriile de peste 30 de ani au mult mai multe sanse de a cunoaste persoane noi.

Cei care mi-au scris au o singura trasatura comuna: pe fiecare il intereseaza, oare cum e o femeie de 40? Cu cativa care pareau mai destepti, am incercat sa intru in discutie. La intrebarea mea “ce vrei de la o femeie de varsta mea?” raspunsurile au fost foarte mixte- unele chiar jignitoare:

• o femeie de 40 gateste bine (un dreaq, pustiule, nici nu stiu prea bine, dar nici nu-mi place!!!)
• una de 40 se simte onorata daca are un pusti de 20 langa ea, si de dragul lui e capabila de orice
• una de 40 nu se isterizeaza ca o pisicuta de 20. Nu trebuie s-o plimbi prin mall-uri, s-o scoti la restaurant, sa-i cumperi bijuterii
• nu mai vrea copii, sau oricum nu de la un pusti de 20

Exista o oarecare asemanare intre barbateii in devenire si barbatii insurati:

• nu vor o relatie de durata (bineinteles din alte motive decat insuratii)
• evita locurile publice (nu se face de ras cu o “baba” alaturi)

Chiar si textele lor cu care vor sa ne “vaneze” sunt cam transparente:

• e visul meu sa am o prietena mai in varsta, pe care nu trebuie s-o intruiesc eu, si care m-ar invata pe mine cate ceva din arta dragostei
• hai sa iesim la un club sa dansam, prietenele tale ar muri de invidie daca te-ar vedea cu un baiat asa frumusel ca mine
• m-am scarbit de fetele prostute de varsta mea, as vrea si eu o persoana normala cu care sa pot discuta despre orice

Cea mai haioasa intamplare a fost un baiat de 24 de ani, proaspat absolvent al facultatii de ed.fiz. Baga si el texte la greu, dar a fost totusi destul de simtit cand i-am spus ca nu sunt interesata. Am discutat ca prietenii in continuare, si am aflat ca va fi prof de sport… si din vorba in vorba am dedus ca el va fi proful de sport al fetei mele in clasa I:) Ce mica-i lumea… E un baiat foarte dragut, un profesor nemaipomenit de bun, toate fetitele erau indragostite de el:) Dar la scoala nimeni nu stia, de unde ne cunoastem, m-a rugat sa fie secretul nostru. Peste cateva luni si-a gasit o fata minunata si de atunci e cu ea impreuna.

Majoritatea barbatilor XX sufera, cand sunt refuzati. Pur si simplu nu pot pricepe de ce sunt refuzati de o femeie mai in varsta, plina de riduri si celulita, panicata de apropierea menopauzei, cand le ziceam NU, nu puteau intelege ca eu caut un barbat care sa-mi fie alaturi, si nu caut aventuri de o noapte si de doi bani.

barbati insurati

15 Feb 2011 Leave a Comment

by fostasingle in barbati

Barbatii insurati apar in numar foarte mare pe site-urile “deocheate”. Bineinteles fiecare ajunge “din greseala” acolo, tzuca-l mama de pui inocent… si daca-i intrebi de ce si-a facut cont, aceeasi raspunsuri:

• de plictiseala/curiozitate
• se simte singur
• il inseala nevasta
• bea nevasta
• vrea sa divorteze
• nevasta nu se culca cu el
• de fapt nu stie de ce si-a facut cont, doar din greseala a dat click pe un anunt si s-a gasit in mijlocul atentiei pe un site matrimonial
• s-a inscris sa caute partenera pentru prietenul lui timid, si daca tot a intrat, mai bantuie si el un pic

Barbatul insurat se supara, daca ii aduci aminte ca e insurat. Se supara si mai tare, daca din acest motiv “banal” (=nevasta) nu vrei sa stai de vorba cu el. Si totusi, mamicile divortate parca au magnet pentru specia asta.  Multi au ajuns sa se revolte: “ce dracu’ mai vrei si tu la 40 de ani cu doi copii?” O alta fraza preferata de ei e: “pana cand iti iese in cale unul neinsurat, nu vrei sa ne distram si noi un pic?” Si best of-ul lor: “uite, eu am fost sincer cu tine, am recunoscut din prima ca-s insurat. Era mai bine sa te mint? Tu chiar nu apreciezi sinceritatea la un barbat?”

Un barbat insurat e foarte prudent, tot timpul are grija sa nu fie vazut in public. Dar barbatul insurat e suficient de prost sa-si treaca pe site numele real la nick, si in plus, sa-si puna si o poza:) Asa a procedat si un fost coleg de-al meu. I-am gasit contul pe un site, si mare mi-a fost mirarea, fiindca il stiam un sot si un tata bun. Am si barfit un pic cu colegele mele pe seama lui, dar el a plecat la alta firma, si totul a fost uitat. In decembrie 2010 s-a intalnit o colega cu sotia lui, sotia povestea plangand, ca tipul si-a gasit o femeie pe net, si a parasit-o chiar in Ajun. Acum sunt in divort:(

Cand eram incepatoare in domeniu, am cunoscut un tip din Satu Mare. Am inceput sa povestim, era foarte ok. Nu zicea nimic de familie, doar ca are o fetita. Dupa cateva zile schimbam si poze, e dragut tipul… fetita frumusica foc… in a treia poza apare si o doamna bruneta cam de varsta mea si a lui. Intreb si eu ca fraiera, cine e madam… pai nevasta-mea… ma gandeam si eu, ca poate e in prag de divort omul, cine stie de ce a trimis poza. Ma interesez asa mai finut: dar ce nu e ok intre voi? Pai… totul e ok… Atunci??? Stii, noi ne-am gandit sa mergem impreuna in concediu, tu cu copiii, noi cu fetita, si seara dupa ce adorm copiii, sa ne distram si noi un pic in 3, noi ne iubim mult, dar sotia ar vrea s-o facem in 3… Am zis sorry, dar sotia ta nu prea e pe gustul meu…:((((

Cam atat despre barbatii insurati. Ii consider o specie dezgustatoare, le-am si zis ce parere am despre existenta lor pe site-uri. Raspuns: dar ce, noi nu avem dreptul la fericire? Bleah:(((

barbatii…

11 Feb 2011 Leave a Comment

by fostasingle in barbati

Sunt doua tipur de femei divortate: unele jura ca niciodata nu mai vor prezenta masculina in jurul lor, celelalte insa dupa o vreme vor neaparat o relatie.

Personal eu fac parte din a doua categorie. Fiind o femeie care se misca intr-un cerc destul de restrans- servici-gradinita-scoala-comunitate, fara timp liber, nu prea avea cum sa-mi iasa in cale printul pe calul alb, si aja am ajuns  sa bantui vreo 2 ani pe site-uri matrimoniale.

Cand cauti pe net, nu exista reguli, dar eu totusi mi-am impus cateva, de la care am incercat sa nu ma indepartez.

Sinceritatea e foarte importanta, daca minteam, ma incurcam in propriile minciuni fix cand mi-a fost lumea mai draga:) Dar: niciodata nu am dat despre mine unele date, cum ar fi: adresa, numele, locul de munca, scoala copilului, etc. Aveam o adresa de mess separata pentru vanatoare. Aveam si un tel. mobil numai pentru asa ceva. Datele reale le afla doar cel care “merita”.

Inainte de toate e bine sa ai in cap o imagine despre viitorul partener, despre “parametrii” lui. Cine nu se incadreza, nici nu intra in discutie. Pe siteurile matrimoniale mi-am explicat foarte clar dorintele la rubrica respectiva.

La mine era destul de clara treaba:

• sa fie LIBER, adica ori divortat, ori vaduv, ori neinsurat, sa nu fie implicata in nici o relatie. Pur si simplu urasc complicatiile
• sa fie cu max. 5 ani mai mare ca mine, sau max. cu 2-3 ani mai mic. (nu vreau nici sa fiu mama cuiva, imi ajung copiii din dotare, si nici un tata nu vreau pt. mine…)
• sa fie inalt, minim 175 cm. Sunt inalta, si imi place sa am alaturi un barbat mai inalt ca mine. Suna stupid, dar pur si simplu nu suport sa fie mai mic…

Va urma….